Scurt Istoric

După aproximativ trei decenii de la apariţia în anul 1921 a primelor forme ale învăţământului energetic universitar din România, în anul 1950, creşterea cererii de energie electrică şi termică, necesitatea de construire a unor instalaţii moderne, consolidarea unui sistem interconectat la nivel naţional şi implicarea activa a unor personalităţi vizionare au impus crearea Facultăţii de Energetică, la Institutul POLITEHNIC Bucureşti, cu trei specializari: Termoenergetică, Electroenergetică şi Hidroenergetică.

La 11 ani de la infiinţare, în anul 1961, facultatea s-a dezvoltat prin înfiinţarea secţiei de Automatică, care în 1966 s-a desprins din nucleul initial şi a devenit facultate de sine stătătoare. In anii 1967 şi 1972 s-au înfiinţat specializarile Centrale Nuclearo-Electrice şi Energetica Industrială. Transformările profunde declanşate în 1990 prin trecerea la economia de piaţă au determinat restructurări de fond şi în domeniul producţiei, transportului şi distribuţiei energiei electrice şi termice bazate pe noi soluţii tehnice, financiare şi organizaţionale, având ca obiective creşterea eficienţei energetice şi protecţia mediului ambiant. Pentru a face faţă noilor provocări de pe piaţa muncii, Facultatea de Energetică a dezvoltat trei noi specializări: Ingineria Mediului, Ingineria Economică şi Informatică Aplicată în Energetică.

În anul 2006, evoluţia mediului economic şi restructurările la nivelul sistemului energetic au determinat transformarea specializărilor Electroenergetică şi Energetică Industrială, atât ca forma cât şi ca denumire, în Ingineria Sistemelor Electroenergetice, respectiv Managementul Energiei. Odată cu implementarea sistemului Bologna, respectiv a sistemului bazat pe puncte de credit transferabile, s-a trecut totodată de la învăţământul de 5 ani la cel de licenţă de 4 ani, cu posibilitate continuării studiilor în cadrul programelor de master de 2 ani. În prezent, în cadrul facultăţii sunt oferite 11 programe de master, din care unul în limba engleză, ce oferă specializarea în direcţii de actualitate ale domeniului ingineriei energetice. Doctoratul - cel de-al treilea ciclu de pregătire universitară, se asigură în cadrul facultăţii noastre prin şcoala doctorală înfiinţată în anul 2012.

Colaborările internaţionale au permis în utimii ani dezvoltarea unor programe de dublă diplomă cu universităţi de prestigiu din Franţa şi Italia, atât la nivelul studiilor de licentă şi masterat, căt şi a celor de doctorat. Relaţiile stabilite cu partenerii industriali şi de cercetare, naţionali şi transnaţionali, au condus la semnarea mai multur protocoale de colaborare, pentru burse private, stagii de practică şi premii pentru studenţii facultăţii.

Decanii Facultatii de Energetica*

OSCAR KREINDLER
1950-1956
DUMITRU CEZAR IONESCU
1990-2000
ION ANTONIU
1956-1957
ADRIAN BADEA
2000-2006
MARIUS PREDA
1957-1963
GABRIEL BAZACLIU
2006-2008
GLEB DRAGAN
1963-1971
GEORGE DARIE
2008-2012
ALEXANDRU DIACON
1971-1980
CONSTANTIN BULAC
2012-2016
ION IORDANESCU
1980-1984

HORIA NECULA
2016-PREZENT
JULIETA FLOREA
1984-1990

*Pentru mai multe informatii te rugam sa consulti cartea "Decanii Facultatii de Energetica - 1950-2015

Personalități ale Energeticii

Dionisie Menelas Germani (1877- 1948) este considerat unul dintre cei mai importanţi specialişti români în hidraulică şi hidrotehnică, autor în 1942 al primului tratat de hidraulică apărut în România - "Hidraulică teoretică şi aplicată". Germani a efectuat şi prezentat teoretic, prin lucrări experimentale şi chiar prin originale construcţii, ideile sale novatoare din hidraulică şi mecanica fluidelor, cu preocupări speciale în teoria similitudinii. A condus lucrările de alimentare cu apă potabilă a oraşului București şi a întocmit studiul şi proiectul general de canalizare a Capitalei. După finalizarea acestor lucrări a realizat proiectele pentru canalizare şi alimentare cu apă a oraşelor Brăila, Piteşti, Galaţi, Curtea de Argeş, Ploieşti, Turnu Măgurele, Târgovişte, Satu Mare şi Tulcea.

Ion S. Gheorghiu (1885-1968) academician român, profesor de mașini electrice, autor al primului tratat de mașini electrice in limba română, cel care a elaborat primul proiect de electrificare a căii ferate Ploiesti-Braşov.

Constantin Dinculescu (1898-1987) este considerat fondatorul şcolii româneşti de centrale electrice. În 1945 a întocmit planul de electrificare a ţării şi este autorul planului de electrificare a liniei de cale ferată Bucureşti – Ploieşti – Braşov, la care a aplicat cea mai noua soluţie a timpului, utilizarea curentului monofazat de 50 Hz. Contributii importante a adus la construirea termocentralelor electrice de la Doiceşti, Ovidiu II, Comaneşti, Borzeşti, Petroşani şi a hidrocentralelor de la Bicaz şi Sadu. El a construit reţeaua de înaltă tensiune din regiunea petroliera Prahova şi reţelele de transport şi distribuţie în zonele Arad, Ploieşti, Slănic şi altele. Deasemenea, a fost iniţiatorul construcţiei noului local al Politehnicii din Bucueşti, al cărei rector a fost între 1954 şi 1958.

Martin Bercovici (1889-1970) creator al scolii romanești de rețele şi sisteme electrice, promotor, alături de Constantin Dinculescu, al înfiinţării Facultăţii de Energetică. A efectuat cercetări în domeniul electro-energeticii și a adus importante contribuții în construirea a diverse echipamente electrice. Este autorul teoriei componentelor simetrice și aplicațiilor acesteia în electrotehnică; a soluționat probleme de reglaj al puterii și frecvenței în rețelele electrice, a calculat raza de influență a liniilor de înaltă tensiune asupra rețelei de comunicații și a adus importante contribuții la perfecționarea modului de transmitere la mare distanță în curent alternativ și în curent continuu. A aplicat calculul matricial în studiul regimurilor rețelelor electrice cu ajutorul calculatoarelor electronice, ceea ce a constituit o noutate științifică deosebită la nivelul de dezvoltare a tehnicii anilor '50.

Dorin Pavel (1900-1979) creatorul şcolii hidroenergetice româneşti, promotor al amenajării râurilor din Romania. Întreaga dezvoltare a hidroenergeticii româneşti, pornind de la cei 21 MW instalaţi în 1933, până la cei circa 6000 MW aflaţi astăzi, a făcut dovada realismului prevederilor monografiei profesorului Pavel publicată în 1933 „Planul general de amenajare a forţelor hidraulice în România”, în care sunt elaborate schemele a 567 de uzine hidroelectrice pe toate râurile țării, cu toate datele tehnice și economice și cu 100 de planșe cu vederi în plan și profile în lung prin amenajãri. După contribuții hotărâtoare în realizarea lucrărilor de amenajare a salbei de lacuri din București, Herăstrău-Floreasca-Tei, în perioada 1934-1937, conduce proiectarea pentru amenajarea Bârzavei, Nerei și Timișului, pentru ca mai apoi, să-și poată vedea transformate în realitate proiectele de amenajare a râului Sadu și a cascadelor hidroelectrice ale Bistriței, Argeșului, Oltului, Someșului și Sebeșului. Încununarea succesului gândirii tehnice a energeticianului profesor Dorin Pavel rămâne grandioasa lucrare de la Porțile de Fier, realizată în comun cu Iugoslavia și care rezolvă radical navigația pe Dunăre în zona respectivă, punând la dispoziția ambelor țări peste 2200 MW putere instalată, în condiții economice din cele mai avantajoase.

Dumitru Dumitrescu (1904-1984) a fost promotorul calculului numeric în mecanica fluidelor. Teza sa de doctorat intitulată "Curgerea în jurul unei bule de aer situată într-o conductă verticală", elaborată sub conducerea lui Ludwig Prandtl la Universitatea din Göttingen, este citată în multe tratate de Mecanica fluidelor din țară și de peste hotare, iar studiul teoretic și experimental al mișcării lichidelor grele cu suprafață liberă a stat la baza multor lucrări de cercetare și a deschis drumul către noi direcții de cercetare în Mecanica fluidelor. Viziunea sa asupra fenomenelor fizice în general și a fenomenelor din Mecanica fluidelor în particular, a fost substanțial îmbunătățită și ridicată la un nivel superior de înțelegere, datorită studiilor sale sistematice de filosofie.

Paul Dimo (1905 - 1990) creator al metodei REI de analiză nodală a sistemelor (R – radial; E – echivalent; I - independent), cunoscută sub denumirea de Dimo's Rei Methods. Prin aceasta concepţie şi noţiunile noi pe care le-a introdus în tehnica mondială, a reuşit să calculeze cele mai complexe reţele electrice naţionale şi continentale. Aceasta teorie este actuală în prezent ca şi atunci când a fost lansată cu 50 de ani în urmă, fiind profund originală şi fără fisuri, uimind pe cercetatorii în domeniu de pretutindeni. Paul Dimo a studiat analiza nodală pentru sisteme complexe şi posibilităţile de analiza pentru calculatorul electronic alfa numeric asociat cu analizorul grafic Dimo – anagraful Dimo. Pentru descoperirile şi invenţiile sale a obţinut numeroase brevete de invenţie, astfel: brevet de invenţie român pentru evitarea supratensiunilor prelungite (1957) şi în SUA, RFG, Franţa, Canada s.a. În 1966 a obţinut brevetul OSIM pentru anagraful Dimo, brevetat şi în SUA, Franţa şi Anglia. El a fost de trei ori laureat cu înalta distincţie Premiul de Stat pentru: Planul de electrificare a ţării (1950); Proiectarea hidrocentralei Moroieni (1954); lucrarea Cauza supratensiunilor prelungite în reţelele cu neutrul izolat. In 1961, Academia Romana i-a acordat Premiul Traian Vuia pentru contribuţiile la Studiul stabilităţii statice a sistemelor energetice. A fost distins şi cu prestigiosul Premiu Montefiori care se acorda o dată la cinci ani.

Ioan D. Stăncescu (1911- 1987) creator şi susţinător al dezvoltării termoficării în tara noastră, consilier ONU şi al statului german în domeniul energiei. Bogata activitate publicistica a prof. ing. Ion D. Stancescu este pusă în evidenţă mai ales prin principala sa lucrare ,,Bazele tehnice şi economice ale termoficarii”, prima de acest gen scrisă în România şi printre puţinele lucrări complete apărute în Europa. Multe din problemele tratate în aceasta carte de capătâi a termoenergeticii sunt de mare actualitate şi în prezent.

Alexandru Diacon (1924 – 2004) a coordonat realizarea şi proiectarea mai multor obiective hidroenergetice cum ar fi: Centrala Hidroenergetica Moroieni, Barajul de la Bicaz Bicaz (la 25 de ani, fiind cel mai tânăr șef de proiect din România), Hidrocentrala “Dimitrie Leonida”, Sistemul Hidroenergetic şi de Navigaţie “Porţile de Fier I”, Barajul şi Hidrocentrala “Porţile de Fier 2”, fiind distins cu numeroase ordine şi medalii, între care Premiul de Stat în 1952 şi 1963 şi Steaua Republicii Iugoslave cu spade pe colan. În calitate de expert guvernamental, profesorul Alexandru Diacon a fost consultant principal pentru toate marile lucrări hidrotehnice din ţara noastră: Canalul navigabil Dunăre – Marea Neagră, Canalul navigabil Poarta Albă – Midia Năvodari, docurile uscate din porturile Constanţa şi Mangalia, amenajarea Dâmboviţei în Bucureşti, canalul Bucureşti-Dunăre ş.a. 

Costin Moţoiu (1924-1996) eminent profesor de centrale termoelectrice, coordonator al proiectelor unor mari centrale electrice din ţară.

Ionel Purica (1925-1990), profesor de teoria reactorilor nucleari, unul dintre promotorii energeticii nucleare în ţara noastră. Ideile sale asupra obţinerii de fluxuri mari de neutroni prin coloane termice interne, precum şi de optimizare a reactorilor nucleari prin teoria jocurilor, se utilizează în marile centre nucleare din lume. Experimentele propuse de el asupra utilizării neutronilor ultrareci pentru detectarea particolelor specifice câmpului gravitaţional fac obiectul unor programe de la Institutul de la Dubua și de la CERN. Abordarea originală a conversiei energiei nucleare direct în energie electrică a condus la creşterea eficienţei celulelor de conversie realizate în ţară. Principiul „Acţiunii Ireversibile Minime”, introdus de profesorul Purica în teoria termodinamicii neliniare, deschide perspetive deosebite de optimizare a ciclurilor termodinamice ale instalaţiilor termice de producere a energiei. Bun cunoscător al potenţialului ştiinţific şi practic din diferite ţări în care s-a dezvoltat industria nucleară, prof. Ionel Purica a iniţiat în anul 1967 colaborarea romano-canadiana în domeniu, fapt care a condus la realizarea centralei nucleare de la Cernavodă.

Gleb Drăgan (1920-2014) membru al Academiei Române, profesor de Tehnica Tensiunilor Înalte, cu contribuţii notabile în domeniile electrostatică, descărcarea corona, trăsnet, supratensiuni atmosferice şi de comutaţie. Prin cercetările sale a dezvoltat un domeniu de studiu nou în România, Tehnica Tensiunilor Înalte (coautor în 1966 la primul tratat pe acest domeniu pe plan internaţional), fiind ctitorul laboratorului de „Tehnica Tensiunilor Înalte” din Politehnică, unul dintre cele mai mari laboratoare din Europa.

Dumitru Cezar Ionescu (1946-2005), profesor de fiabilitate şi centrale electrice, cu o contribuţie esenţială la modernizarea facultăţii noastre a carui decan a fost o lunga perioadă (1990-2000).